Nu am făcut nimic. Am gândit. Am simţit. Am trăit. Iar acum e timpul să descopăr… ( ce aştepti de la filosofie?) Nimic.Liniştea o am. Sunt un om format. Simt că-mi este prietenă şi ca atare ar trebui să mă întreţin cu ea. Ecoul, are o frumuseţe aparte: „Filosofia se lasă iubită cu adevărat numai atunci când este pusă în slujba unei vieţi cu sens; altfel, ea ne duce în eroare şi suferinţă. dar voi stiti deja acest lucru. Ceea ce este precondiţia unei drumeţii. ( ce se termină cu viaţa) ce merită tot efortul”.
Eu mă feresc să dau omului o anumită valoare. ( ce-ai făcut dacă la-ai catalogat, l-ai pus într-o ordine socială? nimic.) Dar pentru că orice om are valoare, socotesc una din valori reacţia- vibraţia la exteriorul nostru. De multe ori te opreşti din drum şi constaţi: ..cum priveşte acel om lucrurile!… (nu e vorba de lucrurile concrete, deşi de la ele provin toate) Este foarte important cum privim şi prin ce privim „lucrurile din jur”. Este şi mai important să acţionăm, sau să nu acţionăm, abia după ce le-am privit. Omul acţionează întotdeauna dinspre el înspre lucruri. Şi e firesc. Însă ar trebui să dea răgazul acelor lucruri să existe, întâi.
Până la urmă viaţa e o planificare pe termen lung. Cine nu a înţeles asta de la început riscă să se trezească cu ecuaţii fără soluţii la un moment dat.
Viaţa este un dat cu premeditare.
